N-am avut niciodată impresia că oamenii politici ar fi nişte preacuvioşi părinţi şi preacuvioase măicuţe virgine. La fel cum n-am considerat niciodată că ziariştii sunt imparţiali, sau că nu mai scriu din când în când şi la comandă. Dar ce mi-a fost dat să văd, să aud şi să citesc, în ultima perioadă, sare din sfera normalităţii şi se califică pentru Zona Crepusculară.
Dincolo de înclinaţia naturală pentru furt, şmen, corupţie şi aroganţe, comună rasei umane, şi care ar trebui să fie asemănătoare unui zgomot alb suprapus peste semnalul esenţial, am găsit întotdeauna principiile de funcţionare ale politicului (semnalul esenţial de care vorbeam) ca fiind extrem de simple. Tu, ca un om cu viziune de stânga, de dreapta sau de centru (toate fiind opţiuni onorabile, de altfel), ai simpatii politice către un partid care grupează oameni cu aceaşi viziune ca şi tine, partid de stânga, de dreapta sau de centru. În care te regăseşti. În care de altfel te poţi înscrie. Poţi candida la alegeri, iar dacă meriţi, alţi oameni cu aceaşi viziune ca şi tine te vor alege. Îţi vor delega puterea. Iar tu, odată ajuns la putere, gestionezi lucrurile conform acelei viziuni. Lucrurile sunt foarte simple.
Acum, peste treaba de mai sus, se mai suprapune, după cum spuneam, un zgomot. Tentaţia naturală a fiecărui individ către furt, corupţie şi alte lucruri onorabile de genul ăsta. Lucruri oarecum de înţeles, odată ce gestionezi o grămadă de bani. De unde şi râvna fiecărui partid pentru a câştiga alegerile. Dar după cum spuneam, asta ar trebui să acţioneze ca un zgomot perturbator. Ca un fluierat suprapus peste un post de radio: poţi asculta încă melodia, dar mai fâsâie, mai pocneşte, mai se întrerupe…
Dar ce am văzut în ultima perioadă, în lumea politicului de la noi, întrece orice aşteptări. La noi totul se reduce la zgomot. Nici o melodie nu se mai aude de la radio. Nici nu s-a auzit vreodată. Iar zgomotul e din ce în ce mai puternic.
Cum arată lumea politicului de la noi?
Avem două partide care s-au înjurat şi s-au scuipat ani de zile. Partide pentru care celălalt reprezenta trimisul Satanei pe Pământ, şi care avea 666 în frunte. Aversiune suficient de mare pentru a trece în protocolul de funcţionare “a nu se face niciodată alianţă cu celălalt partid”. Da, vorbesc despre PDL şi PSD. Campaniile şi le-au bazat pe denigrarea celorlalţi. “Dacă ne alegeţi, la ţepe în Piaţa Victoriei cu ceilalţi!” Şi io-te acuma făcându-i alianţă. Ia uite cum Boc zâmbeşte lângă Geoană. Ia uite cum PD votează pentru Dan Voiculescu. Da, pentru Felix Motanul, cum i-a zis întâiul pedist al ţării. Ia uite pesedişti în guvern. Alături de Videanu, ăla de îl înjurau pesediştii din capitală. Ăla de e hoţ şi pune borduri. Nici o problemă nu mai au.
De ce? Pentru că starea lor naturală e de a fi nesimţiţi. Pentru că ei n-au aflat niciodată de fapt despre ce ar trebui să reprezinte un partid. Ce dovadă mai mare de nesimţire poţi vedea ca un partid din Internaţionala Socialistă, de stânga, să voteze ÎN UNANIMITATE trecerea la centru, în zona creştin-democrată, conservatoare. Ce dovadă de nesimţire politică mai mare poţi vedea la un politician să plece dintr-un partid liberal de dreapta şi să intre într-un partid conservator, creştin-democrat? Ce dovadă de nesimţire politică mai mare e să faci o alianţă electorală PSD+PC, între un partid de stânga şi unu de centru, după ce acum patru ani conservatorii le-au dat ţeapă fugind în partea cealaltă, la prima chemare de sirenă a lui Băsescu? Se poate cataloga altfel decât nesimţire milogeala UDMR-ului de a vrea la guvernare, pentru că li se cuvine de fapt şi de drept să fie şi ei acolo? Cum altfel poţi cataloga decât nesimţire acuza PDL-ului, că PNL nu vrea să facă alianţă cu ei, din nou, după ce patru ani de zile, în interiorul alianţei DA, am asistat cum PD le da muie nonstop? Vorba aia, “io i-am dat muie, da’ ce, crezi că ei nu i-a plăcut?”
Poate fi catalogat altfel decât nesimţit gestul lui Băsescu de a numi ca prim-ministru pe cineva care poartă cu mândrie numele de “portavocea lui Băsescu”? De ce nu i-a zis purtător de cuvânt? Nu-mi pot imagina cum ar putea decade Boc mai mult decât e acum. Poate doar dacă se dezbracă, îşi scrie Băsescu pe piept, şi aleargă în fundul gol în jurul Kilometrului 0 de la Universitate. Dar să nu-i dăm idei…
Cum poate fi catalogată atitudinea PDL-ului, care de atâţia ani s-a bătut cu cărămida în piept că sunt apărătorii dreptăţii, garanţii justiţiei, persoanele imaculate, şi care acum bagă toată şleahta de corupţi pesedişti în guvern? Nesimţire. Cum poate fi catalogată decizia de păstra în funcţie la ministerul Justiţiei pe liberalul de dinainte, deşi acum un an ţipai ca din gură de şarpe când ăla îl vâna pe Morar de la DNA ca pe şobolani? Nesimţire.
Faptul că economia României e în găleată, încasările bugetare pe ultimele luni sunt în picaj, iar liberalii n-au suflat o vorbuliţă despre faptul că suntem într-un mare rahat economic în contextul recesiunii economice mondiale, aşteptând să treacă alegerile, poate fi catalogat ca altfel decât nesimţire?
Iar starea asta de nesimţire generală nu e doar în politică. A, nuu, aia e doar oglinda noastră. Pentru că respirăm nesimţire prin toţi porii. Ia să ne uităm un pic la formatorii de opinie. La intelectualii de frunte care scriu la gazete. La persoanele integre. Ce ne învaţă ei?
Să-l luăm pe Patapievici. Om onorabil, cu papion şi cărare pe dreapta. Care înainte de alegeri, ne învăţa pe noi cum ar trebui să votăm, că noi, cetăţenii, suntem proşti si nu ştim unde să punem ştampila. Aici.
Pe scurt, acesta este bilanţul dinaintea alegerilor. Cine vrea să servească în continuare ambiţiile unui oligarh însetat de putere va vota PNL. Cine vrea o nouă guvernare de tip Văcăroiu ori Năstase va vota PSD. Cine va dori ca ţara să fie condusă aşa cum e condus Clubul Steaua va vota PNG. Cine va vrea ca ţara lui să arate imund precum fiţuicile „România Mare“ şi „Tricolorul“ va vota PRM. Cine însă mai îndrăzneşte să parieze pe ceva va vota PDL: nu e sigur că merită, dar, în lumina alternativelor, e singurul lucru care merită încercat.
Bun. După alegeri, şi după ce opţiunea cu care m-a îndemnat să votez a adus la guvernare pe ăia cu “o nouă guvernare de tip Văcăroiu ori Năstase”, te-ai aştepta să-şi ceară scuze, nu? Să scrie “măi români, n-am zis bine, îmi cer scuze”. Ei aş! N-a zis nimic. Adică el e formator de opinie numai cu avantajele, dar nu şi cu răspunderile. Ei bine, îmi pare rău că trebuie să zic asta, dar nene Patapievici, eşti un mare nesimţit. Idioţii de te-au citit şi au votat cum le-ai zis, s-au trezit că recomandarea ta a adus PSD la guvernare. Nu le datorezi nimic?
Hai să vedem alt formator de opinie. Traian Răzvan Ungureanu. Care întrebat fiind ce va face dacă PDL va face alianţă cu PSD, a spus scurt: “mă arunc de pe bloc”. Ideea nu e gestul în sine, este încrederea în acel PDL în mantie albă. Dormiţi liniştiţi, PDL veghează la liniştea voastră. Dacă şi TRU a zis că se aruncă de pe bloc dacă fac ăştia prostii, e clar. Dormim liniştiţi. Şi ce a făcut cavalerul în mantie albă? A preacurvit cu curva cetăţii. Ce a făcut TRU? Ce face orice nesimţit. Nici măcar nu şi-a cerut scuze.
E, într-un asemenea climat, e de mirare că ni se pare natural să aruncăm chiştoace pe stradă? Că ni se pare natural să ne bulucim toţi să intrăm pe o uşă când unii încearcă să iasă pe acolo? Că e natural să te bagi în faţa cozii, că e natural să blochezi o stradă întreagă două ore că ţi-ai parcat tu maşina pe linia de tramvai? Nu, e foarte natural. Propun ca atare să modificăm constituţia, şi anume articolul 22, punctul 1, şi anume:
“Dreptul de a fi nesimţit în România este garantat şi ocrotit prin lege”
